Dentiția deciduală cunoscută și sub numele de dentiție primară sau temporară (de lapte) reprezintă primii dinți ce apar la copii. Dinții de lapte își încep dezvoltarea încă din stadiul de embrion și devin vizibili în cavitatea bucală după naștere, atunci când copilul este bebeluș. Ei se vor schimba și vor fi înlocuiți cu dinții permanenți, însă în absența dinților permanenți pot rămâne funcționali pentru mulți ani (foarte rar).
Dentiția primară este formată în total din 20 de dinți, și anume:
• 8 incisivi
• 4 canini
• 8 molari
Mugurii acestor dinți încep să se formeze încă din timpul sarcinii, din a 6-a săptămână a embrionului. Procesul debutează cu zona frontală (incisivii) și apoi zona laterală (molarii).
Dinții continuă să se dezvolte până în momentul erupției în cavitatea orală. În acel moment ei prezintă aceeași structură precum cei definitivi: sunt formați din coroană și rădăcină completă și au nerv (pulpă dentară).
Dinții de lapte, la fel ca dinții definitivi, erup rând pe rând la vârste diferite, după cum urmează:
• Incisivii centrali la 6-12 luni
• Incisivii laterali la 9-16 luni
• Primii molari la 13-19 luni
• Caninii la 16-23 luni
• Molarii secundari la 22-33 luni
Acești dinți sunt considerați esențiali în dezvoltarea cavității bucale și implicit a copilului. Sunt foarte importanți în menținerea spațiului pentru dinții definitivi dar și în ghidarea erupției acestora.
O dezvoltare normală și armonioasă a dinților temporari înseamnă o masticație adecvată a alimentelor și ajută foarte mult în pronunția corectă a cuvintelor (fonație).
Oasele maxilar și mandibular, dar și musculatura atașată lor depind foarte mult de erupția dinților de lapte.
Periajul trebuie început încă de când au apărut pe arcadă, inițial cu periuța umedă fără pastă de dinți.
La început periajul trebuie efectuat de către părinți, urmând ca încet-încet copilul să-și însușească singur mișcările corecte de periaj, asistat în continuare până în jurul vârstei de 6-7 ani.
În momentul în care copilul a învățat să clătească fără a înghiți puteți deja introduce și pasta de dinți creată special pentru copii (2-3 ani). Diferența între pasta de dinți pentru adulți și cea pentru copii este doza de fluor mai mică în cazul celei de copii și gustul mai plăcut, mai blând, mai ușor de acceptat.
Chiar dacă acești dinți vor exista în cavitatea bucală o perioadă mai scurtă de timp decât dinții definitivi, și ei prezintă afecțiuni și simptome similare dinților definitivi și necesită tratament. Pot prezenta carii, fracturi, inflamări ale gingiei interdentare sau chiar abcese dentare (infecții).
Trebuie avut în vedere proximitatea dinților temporari cu mugurii dinților definitivi, așadar e preferabil tratamentul care afectează dinții definitivi de dedesubt în cea mai mică măsură.
De multe ori, tratamentele pe dinții de lapte nu sunt definitive, prin faptul că substanțele sunt resorbabile și își pierd eficacitatea în timp și abcesele dentare pot recidiva după o perioadă.
Cel mai important este ca simptomele să dispară, funcția masticatorie să fie nemodificată și ei să rămână pe arcadă până aproape de vârsta erupției următorilor dinți pentru a le păstra acestora spațiul, chiar dacă uneori nu au un aspect estetic plăcut (sunt rupți, au o culoare închisă etc).
În jurul vârstei de 6 ani dezvoltarea în interiorul osului a dinților definitivi determină resorbția rădăcinii dinților temporari până în momentul în care aceștia încep să devină mobili, sunt exfoliați și înlocuiți unul câte unul de către dinții definitivi similari, mai puțin molarii care sunt înlocuiți de premolari.
În această perioadă copilul prezintă dentiție mixtă (dinți temporari și definitivi prezenți pe arcadă). Această exfoliere durează până în jurul vârstei de 12 ani, când ultimul dinte de lapte a dispărut și putem vorbi de o dentiție definitivă.
Actualizat: 10 Noiembrie 2018
În jurul vârstei de 6 ani dezvoltarea în interiorul osului a dinților permanenti determină o resorbție a rădăcinii dinților temporari până în punctul în care devin mobili, sunt exfoliați și înlocuiți unul câte unul de către dinții definitivi similari, mai puțin molarii care sunt înlocuiți de premolari. În această perioadă copilul prezintă dentiție mixtă (dinți temporari și definitivi prezenți pe arcadă).
Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare, utilizată atât în pedodonție (stomatologia pediatrică) cât și în stomatologia generală a adultului. Este de obicei indicată pe dinții neafectați de carie. Ea constă în aplicarea unui strat foarte subțire de compozit fluid (sigilant dentar) pe suprafața masticatorie a dinților în șanțuri și fosete, dar și pe suprafețele linguale și vestibulare.
V-ați întrebat vreodată de ce anumite persoane posedă un zâmbet foarte frumos, în timp ce altele încearcă însă niciodată nu ajung la același rezultat? Secretul unui zâmbet frumos constă în câțiva pași simpli pe care oricine îi poate urma. Rezervați-vă mai mult timp pentru a acorda danturii atenția de care are nevoie.
Care sunt alimentele rele pentru dinții tăi? Băuturile carbogazoase, chiar și cele dietetice, conțin acid fosforic și citric care în timp erodează smalțul dinților și îi fac mai sensibili la alimentele reci sau fierbinți. Jeleurile, pe lângă faptul că au conținut ridicat de zaharuri și ajută în formarea cariilor, sunt foarte lipicioase și pot îndepărta lucrările sau plombele vechi.